Legea din 24 martie 1909 pentru modificarea unor dispoziţiuni din legile relative la organizarea judecătorească, în Titlul III, intitulat "Despre Consiliul Superior al Magistraturii" prevedea, ca se înfiinţează pe lângă Ministerul de Justiţie un Consiliu Superior al Magistraturii, ale cărui atribuţiuni vor fi:

·      a-şi da cu părerea, conform legii, asupra confirmării, numirii şi înaintării magistraţilor de orice grad, începând cu judecătorii de ocoale şi cei de tribunale de judeţe;

·      a judeca, conform legii, infracţiunile magistraţilor inamovibili la datoriile profesionale, şi a hotărî pedepsele aplicabile acelora cari se abat de le acele datorii;

·      a-şi da avizul în toate cazurile în care va fi consultat de ministru;

·      a îndeplini orice alta însărcinare i s-ar da prin legi.

Consiliul era compus din: 3 membri şi un supleant aleşi de Curtea de Casaţiune; 
2 membri şi un supleant aleşi de Curtea de Apel din Bucureşti; inspectorul curţilor de apel sau în lipsa lui, un al patrulea membru ales de Curtea de Casaţiune, ori de câte ori vor fi chestiuni privitoare la Curtea de Casaţiune sau la Curţile de apel; unul din inspectorii tribunalelor, desemnat de ministru; un delegat al Ministerului de Justiţie sau de ministrul de justiţie însuşi.

Alegerea membrilor se făcea de către fiecare Curte, în adunarea generala, în prezenta procurorului general respectiv, cu scrutin secret şi cu majoritatea absoluta a voturilor.

Ministrul de justiţie putea convoca Consiliul ori de câte ori aprecia ca era nevoie. Şedinţele nu se puteau tine decât cu cel puţin şapte membrii, iar deciziile nu se puteau lua decât cu cel putin patru voturi. Părerile, atât a majorităţii, cât şi a minorităţii, trebuiau neapărat motivate.

La începutul funcţionarii sale, Consiliul îşi alegea, dintre membrii sai, preşedintele pentru toata durata lui. La alegerea preşedintelui luau parte toţi membrii Consiliului, atât cei aleşi, cât şi cei desemnaţi. Când ministrul justiţiei lua parte la şedinţa, acesta prezida Consiliul. În lipsa ministrului şi a preşedintelui, Consiliul era prezidat de cel mai vechi dintre membrii aleşi de Curtea de Casaţiune.

Funcţia de secretar al Consiliului era îndeplinita de un funcţionar din minister, însărcinat anume de ministrul justiţiei. Funcţiunile membrilor aleşi de câtre Curtea de Casaţiune şi de catre Curtea de apel erau pentru un mandat de doi ani. Membrii al căror mandat expira erau reeligibili.